“Înţeleptul îşi are ochii în cap.” (Eclesiastul 2:14)
Un credincios era mereu voios şi mulţumit. Niciodată nu l-ai fi văzut supărat sau îngrijorat. Cineva l-a întrebat:
“Cum se face că dumneata eşti mereu vesel şi mulţumit? Trebuie să fie la mijloc vreun lucru ascuns. Ai putea să-mi spui şi mie acest secret?”
“Cum să nu?! Secretul acesta este că îmi întrebuinţes bine ochii.”
“Cum aşa?”
“Bine. În orice împrejurare, întâi îmi ridic ochii spre cer, ca să nu uit că, orice s-ar întâmpla, Dumnezeu îmi cunoaşte toate situaţiile prin care trec. Mă uit apoi spre pământ şi văd că pământul nu-mi va da decât un mic loc de îngropare; altceva de pe el nu iau cu mine, ca să spun că stăpânesc. Mă uit apoi în lume şi văd o mulţime de oameni mult mai nefericiţi decât mine.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu