Un cuvant catre scriitori...

You are what you write. In ultima vreme, am intrat in contact cu mai multi scriitori, sau mai bine zis, cu mai multe scrieri. Ori ca am participat la lansarea traducerii unei carti de Updike, ori ca a trebuit sa traduc ceva, am intrat in contact cu scrierile sfarsitului de secol XX si inceputului de secol XXI, si am ramas scarbita. As putea la fel de bine sa scriu aici: You are what you enjoy doing, asta dupa ce am auzit o remarca ce m-a surprins din partea unei persoane cu o oarece imagine publica, dar pe care n-o voi evoca. Aici, insa, vreau sa ma refer la domeniul lecturii. Fie ca scrii, fie ca traduci, fie ca citesti, ceea ce-ti place sa scrii/citesti, esti. Cineva s-ar putea scuza foarte rapid, prin a spune: "Ei bine, mie nu-mi place sa citesc." Tin sa te anunt ca asta spune si mai multe despre tine. Change that! Citeste! Citeste cat mai mult! Dar ai mare grija ce citesti!!! Librariile sunt astazi pline de literatura erotica. Autorii spun: "Da, e erotica, pentru ca asta-i realitatea!", iar cel care citeste, trage concluzia ca toata lumea comite incesturi si adultere, asa ca si el e la fel de liber sa o faca. Of, voi autorii secolului XXI! Voi si jurnalistii, voi si mass-media, stiti sa scoateti in evidenta numai raul, numai uratul. Daca in clasicism, uratul era usor pomenit cu rolul de a evidentia FRUMOSUL, astazi lucrurile sunt complet pe dos. "Ati ajuns sa numiti binele - rau, si raul - bine", cum spune Scriptura. Ati rasturnat valorile. Voi uitati sa mai prezentati frumosul, sau daca o faceti, il prezentati ca pe o anormalitate, ca pe o exceptie, numind URATUL, RAUL ca normalitate. Rusinea, pudoarea sunt cuvinte disparute din vocabularul vostru. Rusinea, ca cititorul vede de ce ai tu mintea si inima pline, a disparut cu desavarsire. Ceea ce produci - scrii, vorbesti - esti. Si nu spune ca nu e adevarat, pentru ca Mantuitorul, singurul ale carui cuvinte sunt duh si viata, adevar pur, a spus ca ceea ce iese din om il spurca, "pentru ca din prisosul inimii vorbeste gura." Ceea ce ai in inima iti va iesi pe gura. Lucrurile de care ti-e inima plina, lucrurile de care-ti abunda inima, iti vor iesi pe gura sau pe hartia mai mult sau mai putin electronica. Eu nu sunt o maestra a cuvintelor, scriu fara structuri, fara prea mare organizare, dar iti scriu tie, scriitorule profesionist, ai grija ce scrii! Nu scrie pentru profit. Nu scrie ceea ce se vinde. Scrie ceva care sa merite citit. Scrie ceva care sa inalte sufletul. Scrie ceva care sa imbogateasca inima, si nu sa o sleiasca de ultima picatura de curatie. Nu scrie pentru aici. Scrie pentru vesnicie!

Cu Tine...

Tata, daca TU nu mergi, nu ma lasa sa merg singur!
Daca TU nu vii, pune-mi piedici ca sa nu ajung nici eu!
Dar daca merg cu TINE, nu-TI cer carare neteda,
Ci tot ce cer e siguranta ca TU esti cu mine,
Siguranta ca drumul pe care merg e ales de TINE!

Ridica-te

Daca ai cazut nu-ti fa griji, ridica-te
Daca te imping altii, nu-ti fa griji, ridica-te
Daca te impiedici, nu-ti fa griji, ridica-te

Daca ai cazut, te imping altii, te impiedici si nu te ridici... vei esua!

Conferă valoare!

Dale Galloway ne spune povestea unui băiat pe nume Teddy Stollard. Nu era genul de copil invitat la petreceri. Stătea cocârjat în banca sa și avea tot timpul o căutătură plictisită. Nu vorbea decât atunci când era întrebat ceva, și doar monosilabic. Nu se îmbrăca niciodată bine, hainele îi miroseau. Ce mai, era un băiat fără pic de șarm!

De câte ori punea note pe lucrările lui Teddy, învățătoarea avea o anumită plăcere perversă să-i bifeze răspunsurile greșite. Ce puțin fler, îi putea pune nota înainte să-i corecteze lucrarea! Pesemne că știa ea mai bine și mai multe, pentru că totul era trecut în rapoartele școlare.

Clasa I: Teddy este un copil bun și promițător, dar are o situație familială precară.

Clasa a II-a: Teddy este tăcut și retras. Mama lui este foarte bolnavă.

Clasa a III-a: Teddy a rămas în urmă cu învățatul. Mama lui a murit. Tatăl lui nu se implică deloc.

Clasa a IV-a: Teddy învață din ce în ce mai puțin. Tatăl său s-a mutat; Teddy stă la o mătușă de-a sa. Are mari probleme.

De Crăciun, toți copiii din clasă au adus daruri și mici atenții. Toate erau împachetate cu grijă, în afară de cel al lui Teddy, care era învelit în hârtie maronie, legat cu bandă adezivă, era pe pachet era scris: „Pentru doamna Thompson, de la Teddy.”

Învățătoarea desfăcea cadourile unul după altul, în așa fel ca toată clasa să vadă despre ce era vorba. Când l-a văzut pe al lui Teddy, a văzut o brățară cu ștrasuri din care cea mai mare parte lipseau, și o sticluță cu parfum din care mai rămăsese foarte puțin. Copiii au început să râdă, dar doamna Thompson nu a făcut-o. Și-a pus brățara la încheietură, spunând: „ Nu-i așa că e minunată, copii? Și parfumul acesta, nu miroase bine?”

La sfârșitul orei, Teddy s-a apropiat timid de profesoară: „ Îmi pare bine că v-a plăcut cadoul meu, doamnă Thompson! a șoptit. Mirosiți ca mama mea. Și brățara ei chiar arată frumos pe mâna dumneavoastră.”

După ce Teddy plecă, doamna Thompson își puse capul pe bancă și începu să plângă, rugându-se ca Dumnezeu s-o ierte și s-o ajute să vadă ceea ce El vede când se uită la acest bier orfan.

A doua zi, când copiii au venit iar la școală, doamna Thompson era cu totul transformată. A început să se ocupe mai mult de copiii care aveau nevoie de mai mult ajutor, în special de Teddy. Până la sfârșitul anului, Teddy îi ajunsese din urmă pe majoritatea elevilor, fiind chiar mai bun decât unii dintre ei. O lungă perioadă de timp, doamna Thompson nu mai avu vești despre elevul ei. Apoi, într-o zi, primi un bilet în care scria:

Dragă doamnă Thomson,

Am vrut să fiți prima care află. Voi termina liceul pe locul al doilea din clasa mea.

Cu dragoste,

Teddy Stollard

Patru ani mai târziu, veni alt bilet:

Dragă doamna Thompson,

Tocmai mi s-a spus că voi fi șef de promoție. Facultatea nu a fost ușoară, dar mi-a plăcut.

Cu dragoste,

Teddy Stollard

Și încă patru ani:

Dragă doamnă Thomson,

Am dorit să știți că de azi sunt Theodore J. Stollard, Doctor în medicină.

Ce spuneți despre asta?

Aș dori să veniți să stați pe locul unde ar fi trebuit să stea mama mea, pentru că dumneavoastră mi-ați ținut loc de familie.

Cu dragoste,

Teddy Stollard

Capacitatea de a conferi valoare este unul dintre cele mai rare și importante daruri din această lume.

Din Toți sunt normali până ajungi să-i cunoști de John Ortberg

*Articol preluat de pe Bianca Jităreanu

Familia lui Dumnezeu

 How deep is the Father's love for us .. Se ingrijeste de noi intr-un mod atat de minunat! Ne-a scos din Imparatia Intunericului platind scump pentru noi cu Insusi sangele Lui, ne-a regenerat si ne ajuta in pelerinajul nostru spre Cer. Nu ne lasa singuri nici macar o clipa si ne iubeste cu o dragoste cu o dragoste pe care nu o putem intelege. Nu renunta la noi, chiar daca noi uneori renuntam la El. Atunci cand cadem, nu ne lasa acolo, plecand scarbit de a nu stiu cata greseala, ci ne ridica si ne pune piciorul pe stanca. Mai mult, a facut din noi, cei care credem in El, o familie, o familie adevarata.

Sunt momente cand obosim, cand ne simtim la pamant si ce mult conteaza cand cineva iti spune: ,, Sa stii ca ma rog pentru tine .. " Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru familia pe care mi-a dat-o, atat cea de sange, cat si cea formata din copiii Sai. Ambele sunt mari binecuvantari pentru mine si ma simt bogata cand ma gandesc la ele. Multumesc lui Dumnezeu ca a facut din noi, copiii Sai, o familie!

...nu plângem

Câte lucruri se întâmplă.... și nu plângem?
Se stinge pasiunea multora pentru Hristos.. și nu plângem
Cad ziduri... și nu plângem
Se dărâmă casele creștinilor... și nu plângem
Se sfărâmă turnurile de veghere... și nu plângem
Copii sunt împotriva părinților... și nu plângem
Părinții își abandonează copii... și nu plângem
Vedem că mulți tineri aleg calea cea larga... și nu plângem
Sunt persoane care-și pierd credința... și nu plângem
Vedem câți nu mai luptă,... și nu plângem
Câte ziduri au căzut,...și nu plângem?
Vedem că sunt vremurile din urmă,... și nu plângem
Câți înca nu-L cunosc pe El,... și noi nu plângem pentru ei?
Vedem că se întamplă atâtea lucruri.... și nu plângem
Noi nu plângem, suntem indiferenți?
Poți să fii indiferent intr-o vreme ca aceasta?

Nu renunta!

 

Intr-o zi am decis sa renunt .. sa renunt la slujba, la relatia mea, la spiritualitatea mea .. doream sa renunt la viata mea. Am mers in padure pentru a avea o ultima discutie cu Dumnezeu.

-         Doamne, am spus eu, poti sa-mi dai un motiv cu adevarat bun pentru care sa nu renunt?

Raspunsul Lui m-a uimit.

-         Priveste in jur, a spus El, observi feriga si bambusul?

-         Da, am raspuns.

-         Cand am plantat semintele de feriga si de bambus, am avut foarte bine grija de ele. Le-am dat lumina. Le-am dat apa. Feriga a crescut foarte rapid. Verdele ei luminos a acoperit platforma. Totusi nimic nu a iesit din seminta bambusului. Dar nu am renuntat la bambus. In anul al doilea feriga a crescut mai mare si mai bogata. Si, din nou, nimic nu a iesit din seminta bambusului. Dar nu am renuntat la bambus. In anul al treilea tot nimic nu a iesit din seminta bambusului. Dar nu as fi renunta la el. Aceeasi situatie si in al patrulea an. Apoi, in al cincilea an, un mic lastar a rasarit din pamant. Comparativ cu feriga, era in mod evident, mic si nesemnificativ. Dar cu exact 6 luni mai tarziu bambusul s-a ridicat aproximativ pana la inaltimea de 30 de m. Pe parcursul celor 5 ani radacinile bambusului s-au dezvoltat. Aceste radacini l-au facut puternic si i-a dat ce avea nevoie pentru a supravietui. Nu i-as da niciunei creatii d-ale Mele o incercare ce n-ar putea s-o rabde. Stiai tu, copilul meu, ca in tot acest timp cat tu te-ai luptat, de fapt ti-ai dezvoltat radacinile? Nu as fi renuntat la bambus .. nu voi renunta niciodata la tine. Nu te compara cu altii, a spus El, bambusul a avut un scop diferit fata de feriga. Si totusi amandoi fac padurea frumoasa. Va veni si timpul tau, mi-a spus Dumnezeu, vei creste inalt.

-         Cat de inalt ar trebui sa cresc?, am intrebat.

-         Cat de inalt a crescut bambusul?, m-a intrebat El in schimb.

-         Cat de inalt pot?, am intrebat eu.

-         Da, a spus. Da-Mi slava, crescand cat de inalt poti.

Am parasit padurea realizand ca Dumnezeu nu va renunta niciodata la mine. Si El nu va renunta niciodata la tine. Nu regreta nicio zi a vietii tale. Zilele bune iti aduc fericire, zilele rele iti dau experienta, amandoua sunt esentiale vietii.

Sursa: Author Unknown -- from E-Mail Ministry (emailministry@emailministry.org)
Traducerea: Toma Catalina Alexandra

Acest mesaj mi-a sosit printr-un email exact cand aveam mai mare nevoie de el. Dumnezeu a vrut ca eu sa citesc asta si sa nu renunt la lupta. Acelasi lucru doreste Dumnezeu si pentru tine. Suntem intr-un razboi spiritual si satan lupta cat de inversunat poate, dar noi il putem birui prin Isus Hristos si luptand in continuare.

Cata,