E noapte. Suntem in Ghetsimani. Aerul rece imi strapunge plamanii. In fundal, aud soapte, soapte din care pot descifra groaza, teama, un fior imens, rezultatul paharului amaraciunii.
“Ma rog ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una.” Aud aceste vorbe si raman in meditatie. In jurul meu, vad… vad niste ucenici obositi, istoviti si plini de nesiguranta. Vad trei ucenici chinuindu-se sa vegheze… fara succes insa… Vad in jur o livada de maslini, vad niste stanci mari incarcand imaginea. Vad un cadru nu foarte incantator… dar alt unghi imi atrage atentia: la cativa pasi, nu foarte departe de cei trei ucenici, vad un Om indurerat, un Om in chinuri groaznice la gandul ca Tatal Lui avea sa-L paraseasca in cel mai dificil moment din viata Lui… ma apropii, si-I vad sudoarea ca niste picaturi de sange care cad pe stanca rece. Ma uit mai atent, si-I pot citi durerea din inima, pot vedea povara pacatului care apasa puternic asupra Lui. Pot distinge mandria, egoismul, ura, minciuna si mania din marea de pacate care apasa asupra Lui… pacate pe care nu El le savarsise. Vad pacatul meu cum apasa asupra Lui si ma intreb de ce…? Cine e El? De ce poarta El pacatul meu? El… El este Cel ce a zis “Iata-Ma, trimite-Ma!”. El este Cel care a acceptat sa Se aduca jertfa de dragul meu, din dragoste pentru mine si din grija pentru sufletul meu. El este Cel dintai si Cel de pe urma, Cel Atotputernic. El S-a dezbracat de slava Lui, Si-a parasit tronul ca sa vina sa moara pentru un pacatos ca mine.
Acum, Il vad in chinuri ca de moarte, stand de vorba cu Tatal Sau, pentru ultima data intr-o partasie asa stransa. Vad un inger al lui Dumnezeu coborand peste El sa-L intareasca.
In linistea noptii, suspinul Lui este intrerupt de zgomotul armurilor. “Se apropie vanzatorul.” El vine cu o armata intreaga, cu sabii si ciomege, ca sa-L prinda pe Cel mai bland Om. Urmeaza sarutul tradator, plin de ura si ipocrizie, sarut prin care Isus urma sa fie vandut si pentru care avea sa moara, dar ce pacat de Iuda ca n-a profitat de harul Lui…!
Il vad pe Petru, om al actiunii, plin de zel, fiind gata sa loveasca in ostasi cu sabia, dar este oprit de Domnul Blandetii care vindeca urechea taiata.
Iubirea Insasi e parasite de oamenii pe care-I avea in jur. Domnul Isus ramane singur pe drumul spre curtea marelui preot, drum pe care nu mi-l imaginez usor. Petru Il urmeaza de departe, dar se implineste clipa cand el se leapada de trei ori de Cel pentru care a fost gata sa scoata sabia. Se duce la o parte, plange cu amar si se pocaieste de fapta lui.
De la distanta, pot vedea pe Imparatul stand in mijlocul adunarii, ascultand minciuni, dar asteptand sa implineasca voia Tatalui. Urmeaza drumul de la Ana la Caiafa, iar apoi la Pilat.
Privesc catre Domnul si catre Pilat si le pot auzi discutia: Pilat nu gaseste nici o vina in El. Doar este Fiul lui Dumnezeu, ce vina ar putea avea?
Pilat se spala pe maini inaintea norodului, dar Il da pe Domnul Iubirii pe mana soldatilor, sa-L bata cu 40 de lovituri fara una.
Va inchipuiti batjocura pe care a trebuit s-o suporte? Va inchipuiti durerea spinilor care I-au strapuns fruntea? Vad picaturi de sange scurgandu-se pe pamant. Vad durere. Vad amaraciune. Vad nesiguranta. Vad suferinta. Aud batjocura soldatilor inconstienti de puterea Celui cu care aveau a face.
Cu toate acestea, un singur sentiment pluteste in jur. Un singur lucru face jertfa valoroasa: sacrificiul inseamna dragoste. Dragostea este motorul actiunilor Lui. Din dragoste pentru noi a suferit El ocara, rusinea, scuipatul, loviturile, coroana de spini…
Acum pot sa aud soldatul numarand loviturile. Ma intreb cum s-o fi simtit Baraba, cand L-a vazut pe Isus suferind in locul Lui… Oare s-a incordat la fiecare lovitura pe care o primea in locul lui? Oare vedea dragostea din ochii Lui?
Tata, oare se merita o asa jertfa pentru un ticalos ca mine? Oare se merita atata suferinta asupra unui singur Om? El a fost SINGURUL in stare sa poarte povara asta, ca eu sa beneficiez de iertarea Lui!
Haideti sa ne indreptam spre Via Dolorosa. Aici, istovit de lovituri, Domnul Adevarului este pus sa care o cruce grea. Din nou, manat de dragostea din interior, ridica crucea si porneste catre Golgota. Drumul continua cu batjocuri, ocari si alte lovituri. Sentinta data de popor este limpede: “Rastigneste-L!”
Imagineaza-ti durerea… durerea din trup, dar mai ales durerea din inima!
Atata suferinta pentru mine si pentru tine?!
Da, Dragostea acopera totul!
Ajuns pe Dealul Capatanii, Domnul Rabdarii este pironit cu piroane imense pe cruce. “Soldatii I-au batut cuie in maini si-n picioare.”
Atarnat pe lemn, batut in cuie, El petrece ultimele ore, ispasind vina pacatului meu, in suferinta amara si departe de Dumnezeu Tatal!
“Eli, Eli, Lama Sabactani!” sunt cuvinte ce se aud din gura Lui, strigat de durere, de dor, de suferinta.
Imparatul imparatilor, Domnul domnilor, Creatorul universului este acum pironit pe cruce, chinuit si omorat chiar de creatia mainilor Lui.
Cat de privilegiat a fost talharul de pe cruce, ca sa fie primul dintre cei care beneficiaza de harul iertarii Lui.
Dragostea a dat totul!
“S-a sfarsit!”
Lucrarea de rascumparare a fost facuta. Diavolul a fost biruit, iar creatura se poate apropia de Creator, avand intrare libera la El prin sangele purificator al Domnului Isus.
Biruinta absoluta este ca Cristos e VIU si mijloceste pentru mine la dreapta Tatalui.
Domnul Vietii este VIU cu-adevarat!
“Stiu ca Rascumparatorul meu este VIU…!”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu